Definita cuvantului pururi
púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) puure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus și originea sl. (Cihac, II, 300); și lat. perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu, Rom., XXXIII, 284); și lat. per hora, prin intermediul alb. përherë (Skok, Arch. Rom., VIII, 157; Capidan, RF, II, 282), care pare insuficient; și lat. *pororsus, în loc de prorsūs (Scriban); și lat. pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pururi
a umbla cu capul în nori expr. a fi visător, a fi rupt de realitatea înconjurătoare. Vezi definitia »
HEXACORALIÉRI s.m.pl. Subclasă de polipi coralieri având în jurul gurii șase tentacule. [< fr. hexacoralliaires]. Vezi definitia »
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar. Vezi definitia »
BURI (‹ fr., engl.) s. m. pl. Afrikaanderi. Vezi definitia »
PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1. Vezi definitia »