Definita cuvantului puț
puț (púțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puț
păcătúț, păcătúțe, s.n. (înv.) păcat mai puțin grav; păcățel. Vezi definitia »
DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec. Vezi definitia »
SUPRAPRÉȚ, supraprețuri, s. n. Preț mai mare decât cel obișnuit; preț de speculă (mai mare decât prețul legal). – Supra- + preț. Vezi definitia »
șirăgúț, șirăgúțe, s.n. 1. (înv.) armată mică, unitate militară mică. 2. (reg.) sumă, mulțime mică. Vezi definitia »
LEMNULÉȚ, lemnulețe, s. n. (Pop.) Lemnișor. – Din lemn + suf. -ul-eț. Vezi definitia »