Definita cuvantului putred
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu putred
VÉȘTED, -Ă, veștezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, șters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus). Vezi definitia »
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj. Vezi definitia »
LIED s.n. Bucată muzicală scrisă pe textul unei scurte poezii (lirice); textul unui asemenea cântec. [Pron. lid. / < germ. Lied]. Vezi definitia »
ied, iezi s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență. Vezi definitia »
BÚGED, -Ă, bugezi, -de, adj. (Reg., despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. [Var.: búget, -tă, adj.] – Lat. *buccidus (< bucca). Vezi definitia »