Definita cuvantului rablă
ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rablă
pumnátă, pumnáte, s.f. (reg.) bentiță cusută de jur împrejurul părții de jos a rochiței. Vezi definitia »
MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette. Vezi definitia »
CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu țeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine]. Vezi definitia »
zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri Vezi definitia »
STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. Vezi definitia »