Definita cuvantului răchită
răchítă (răchíte), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiș, s. n. (mulțime de răchite); răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla ‹ alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula ‹ gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răchită
BIOPOIÉZĂ s. f. totalitatea proceselor care au contribuit la apariția organismelor vii. (< fr. biopoïèse) Vezi definitia »
EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme]. Vezi definitia »
ciúpă (ciúpe), s. f. – 1. Apă caldă, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscută, dar cu siguranță sl. Se poate pune în legătură cu bg. čipa „nou născut” (Lacea, Dacor., V, 397), čipkam „a îmbăia un copil” (DAR) și probabil cu sb. čepa „cameră luxoasă a unei femei”. Este puțin probabilă der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spăla” (Cihac, II, 59). – Der. ciupăi (var. ciupăra), vb. (a îmbăia un copil). Vezi definitia »
píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist). Vezi definitia »
PADÉLĂ s. f. ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri. (< germ. Paddel, engl. paddle) Vezi definitia »