Definita cuvantului răcni
răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răcni
SALIÉNI s. m. pl. Nume dat la romani preoților zeului Marte. [Pr.: -li-eni] – Din fr. saliens. Vezi definitia »
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau. Vezi definitia »
BRÎNCOVENI, Com. în jud. Olt; 3.900 loc. (1991). Topitorie de in. Biserica și ruinele curții Brîncovenilor ridicate în sec. 16, refăcute de Matei Basarab (1640). Mănăstirea B., ctitoria lui Constantin Brîncoveanu; biserica ridicată la 1699, cu picturi din 1704. A fost refăcută în 1842. Vezi definitia »
tosăní, tosănésc, vb. IV (reg.) a înghesui, a îndesa, a apăsa. Vezi definitia »
ZDRĂVENÍ, zdrăvenésc, vb. IV. 1. Refl. (Var.) Înzdrăveni. 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută) Vezi definitia »