Definita cuvantului răcoare
răcoáre (răcóri), s. f. – 1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s. f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s. f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răcoare
TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria. Vezi definitia »
RECOPIÉRE s.f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [< recopia]. Vezi definitia »
INDIVIDUALIZÁRE s.f. Acțiunea de individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ (Arte) Întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza]. Vezi definitia »
COOPERÁRE s.f. Acțiunea de a coopera și rezultatul ei; colaborare, conlucrare. [< coopera]. Vezi definitia »
SINĂLUÍRE s. f. v. sinălui. [Sinonime] Vezi definitia »