Definita cuvantului rădăcină
rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rădăcină
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. Vezi definitia »
NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă. Vezi definitia »
șevelúră s.f. (înv.) părul de pe capul omului. Vezi definitia »
RISTÚRNĂ s. f. 1. parte a primei de asigurare reținută de asigurător în cazul în care asiguratul renunță la asigurare. 2. sumă restituită de vânzător cumpărătorului, care a fost fixată anticipat în raport cu importanța cifrei de afaceri. (< fr. ristourne, it. ristorno) Vezi definitia »
ZIGOFÍTĂ, zigofíte, s.f. Vezi definitia »