DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț. Vezi definitia »

ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț. Vezi definitia »

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius. Vezi definitia »

polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »

STĂTULÉȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat¹. – Stat¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »