Definita cuvantului răntui
răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răntui
părtăluí, părtăluiésc, vb. IV (reg.) a părtini, a favoriza. Vezi definitia »
ALBÚI, -ÚIE, albui, adj. Albicios. – Din alb2 + suf. -ui. Vezi definitia »
juguí, juguiésc, vb. IV (reg.) 1. a deprinde un bou la jug. 2. (fig.) a supune. Vezi definitia »
glănțuí, glănțuiésc, vb. IV (înv.) a lustrui. Vezi definitia »
PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui. Vezi definitia »