CLIPÍ, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia și a îndepărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cât ai clipi (din ochi) = numaidecât, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumină) A sclipi, a licări, a scânteia. – Din sl. klepati. Vezi definitia »

șipí, șipésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se furișa, a se strecura. 2. a da, a strecura pe furiș (ceva-cuiva). 3. (refl.; în forma: șupi) a se aciua. Vezi definitia »

ARHEANTROPI („Oameni arhaici”), denumire folosită pentru desemnarea celor mai vechi specii ale genului Homo (Homo habilis și H. erectus). Vezi definitia »

clipí (clipésc, clipít), vb. – 1. A apropia și depărta pleoapele. – 2. A străfulgera, a luci repede și scurt. Sl. klepati „a lovi” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a închide ochii” trebuie să fi existat încă din sl., în ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie: cf. sl. zaklopiti „a închide”, slov. zaklêpati „a închide”, cr. zaklopnica „pleoapă”, bg. klepač „pleoapă”. Pentru sensul 2, cf. sclipi. Der. clipă, s. f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal; clipit, s. n. (secundă); clipită, s. f. (secundă); clipitură, s. f. (clipire); clipeală, s. f. (clipire); clipitor, adj. (care clipește); clipelnic, adj. (efemer); clipiș, adv. (instantaneu); clipoci, vb. (a clipi, a moțăi), probabil der. expresivă (după Tiktin și DAR, din bg. klipač „pleoapă”); clăpoci, vb. (a dormita); clipoceală, s. f. (somnolență). După Candrea, Elemente, 407, Bogaci și DAR din rom. provin. rut. klipati, klypiti „a clipi”, kljipka „secundă”. Nu este clară legătura acestor elemente cu clipot, s. n. (murmur, susur), pe care DAR îl consideră a proveni din sl. klepotŭ „lovitură”. Mai probabil este deverbal de la a clipoti, vb. (a susura). Vezi definitia »

pricopí, pers. 3 sg. pricopéște, vb. IV (reg.; despre cereale) a se coace. Vezi definitia »