Definita cuvantului răsări
răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolți, a miji, a crește (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieși stelele și luna. – 3. A-și croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a crește (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neașteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der. răsărit, s. n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s. f. (înv., apariția soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s. f. (tresărire). – Cf. sări.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răsări
răgorí, răgorésc, vb. IV (reg.) a răguși. Vezi definitia »
CHELATORI s. m. pl. Compuși chimici capabili să formeze structuri ciclice stabile numite cicluri chelatice; chelați. Au utilizări în chimia analitică, chimia organică, chelatoterapie. Vezi definitia »
colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută. Vezi definitia »
scărí, scărésc, vb. IV (reg.) 1. a sui treptele. 2. (despre prețuri) a ridica, a spori, a urca, a sui. 3. a licita (o marfă). 4. a reduce treptat (volumul, prețul, calitatea, valoarea, importanța). 5. a nuanța, a colora în degradeu. 6. a împărți în grade; a grada. Vezi definitia »
ÎNTREZĂRÍ vb. tr., refl. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt. (după fr. /s'/ entrevoir) Vezi definitia »