Antibiotic- ă, antibiotici, -ce – s.n., adj, fr. antibiotique. I. S.n. Substanta de biosinteză microbiana, cu toxicitate selectivă, netoxică pentru organismul superior, dar toxică pentru anumite specii deferite filogenetic de specia producatoare; foarte diferite ca natură chimică. II. Adj. Care ține de un antibiotic Vezi definitia »

mesererníc, meserernícă, mesererníci, mesererníce, adj. (înv.) milos, sensibil. Vezi definitia »

DISLÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care deviază funcția unui organ. (< fr. dysleptique) Vezi definitia »

FÁZIC, -Ă adj. pe faze, alternând cu regularitate. (< germ. phasisch) Vezi definitia »

BRANCOVIČ [bráncovitʃ], familie nobiliară de origine sîrbă. Mai importanți: 1. Gheorghe B. (1384-1456), despot al Serbiei din 1427. 2. Sava B. (?-1683), mitropolit la românilor din Transilvania (1656-1683). În 1660 a fost la Moscova, de unde a primit ajutoare bănești; s-a împotrvit tendințelor de calvinizare ale principelui Mihail Apafi, motiv pentru care a fost destituit (1683). 3. Gheorghe B. (1645-1711), cronicar transilvănean, agent diplomatic al Transilvaniei și al Țării Românești la Constantinopol. Fratele lui B. (2). Captiv în închisorile Habsburgilor (1689-1711). A scris „De începerea vechiului neam slovenesc” și „Letopisețul slovenilor Iliricului și Misiei...” (inițial în lb. română), tratînd istoria românilor și a slavilor din sud. Vezi definitia »