Definita cuvantului rășchia
rășchiá (rășchiéz, rășchiát), vb. – A depăna. – Var. rîșchia, pers. I rășchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde și megl. rășies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsșia, ca în cazul lui rășchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Pușcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. rășchitor (var. rășchitoare, rîșchitor), s. n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rășchia
REPLIÁ vb. I. refl. 1. A se strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. 2. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. [Pron. -pli-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. replier]. Vezi definitia »
CALCIFIÁ, pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. [Pr.: -fi-a] – Din calcifiat. Vezi definitia »
AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia. Vezi definitia »
SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ◊ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier) Vezi definitia »
PUIÁ vb. I v. pui3. Vezi definitia »