TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. Vezi definitia »

ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș. 3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime. Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt¹ + suf. -ime. Vezi definitia »

multime definita prin intentia altcuiva Vezi definitia »

nume propriu din Moldova Vezi definitia »