TETIÉRĂ s.f. Piesă accesorie a unui fotoliu pentru a sprijini capul. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. têtière]. Vezi definitia »

știúcă (-ci), s. f. – 1. Pește răpitor (Esox lucius). – 2. (Arg.) Pantof. Sl., cf. bg., rus. štuka (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 394). Vezi definitia »

șezătúră, șezătúri, s.f. (înv.) 1. ședere; oprire. 2. domiciliu, reședință. 3. platou (pe un munte). Vezi definitia »

NÓRMĂ, norme, s. f. 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ◊ Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp. ◊ Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma. Vezi definitia »

GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre]. Vezi definitia »