DESCURCĂREȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț. Vezi definitia »

BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht]. Vezi definitia »

DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț. Vezi definitia »

CLONȚ, clonțuri, s. n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. kljunec. Vezi definitia »

SĂRMĂNÚȚ, -Ă, sărmănuți, -e,adj. (Pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uț. Vezi definitia »