Definita cuvantului răstoci
răstocí (răstocésc, răstocít), vb. – A devia apele unui rîu. Sl. rastečati „a împrăștia”, cf. sb. rastočiti (Candrea). – Der. răstoacă, s. f. (canal, braț arficial de rîu; dig, îngrăditură), cf. sl. rastoka (Miklosich, Slwa. Elem., 42; Cihac, II, 414; Conev 40).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răstoci
pónci (-uri), s. n. – Băutură, punci. Fr. (engl.) punch. Vezi definitia »
balci Vezi definitia »
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic. Vezi definitia »
súci (-i), s. m. – (Trans.) Blănar. Mag. szücs (Tiktin). Vezi definitia »
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc. Vezi definitia »