Definita cuvantului rătăci
rătăcí (rătăcésc, rătăcít), vb. – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată suf. -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, cf. rătăcanie. Der. din lat. errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Der. rătăceală, s. f. (pierdere a drumului); rătăcitor, adj. (hoinar, pribeag).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rătăci
barabanci, -ă barabanci, -e s. m., s. f. (intl.) informator; denunțător Vezi definitia »
sici2 s.n. (înv.) sediu al organizației cazacilor zaporojeni. Vezi definitia »
pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula. Vezi definitia »
pârcí4, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre și oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare. Vezi definitia »
BECI, beciuri, s. n. 1. Încăpere subterană (construită în subsolul unei clădiri), unde se păstrează alimente, lemne de foc etc. V. pivniță, celar. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Cuman bec. Vezi definitia »