Definita cuvantului re
re-. – Pref. care indică repetarea unei acțiuni verbale. Fr. re-. Se atașează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca și cuvintele moștenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillir ‹ cueillir. Cum acest pref. se poate atașa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o mențiune specială.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu re
PRACTICÁRE, practicări, s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. Vezi definitia »
ACAPARÁRE s.f. Acțiunea de a acapara. [< acapara]. Vezi definitia »
ANTEDATÁRE s.f. Acțiunea de a antedata. [< antedata]. Vezi definitia »
CONGLĂSUÍRE, conglăsuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conglăsui și rezultatul ei; aprobare, învoire, acord unanim. – V. conglăsui. Vezi definitia »
TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îți voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziție cu în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziție cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (În opoziție cu agale, încet etc.) Iute, repede. Prin târg așa mâna de tare... de ți se părea că zboară iepele (CREANGĂ). – Lat. talem. Vezi definitia »