BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc). Vezi definitia »

CAMBÚZĂ s.f. Magazie la bordul navelor în care se păstrează proviziile de alimente. [< fr. cambuse, cf. ol. kambuis]. Vezi definitia »

VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum) Vezi definitia »

GĂRĂFIOÁRĂ, gărăfioare, s. f. Diminutiv al lui garafă. – Garafă + suf. -ioară. Vezi definitia »

PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică. Vezi definitia »