tihoárcă, tihoárce, s.f. (reg.) cojoc din blană de oaie, lung, cu blana înafară. Vezi definitia »

vătmăníță s. f., g.-d. art. vătmăníței; pl. vătmăníțe Vezi definitia »

HETERODÍNĂ s. f. Generator electronic cu ajutorul căruia se produc oscilații de înaltă frecvență. – Din fr. hétérodyne. Vezi definitia »

COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde) Vezi definitia »

GĂOÁZĂ s. f. Anus. (pare să provină din lat. cavum = gaură (cf. găoace) + suf. -ză; după DAR, din sl. (neatestat) *gązŭ, dar cf. bg. găz, sb. guz, pol. guzica, rus. guzno, care sunt mai puțin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr. medie γάβος = groapă este improbabilă (Cihac)) Vezi definitia »