Definita cuvantului referi
referí (refér, referít), vb. – A raporta. – Var. refera. Fr. référer. – Der. referat, s. n., din fr. référé; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din fr. référendaire; referență, s. f., din fr. référence; referitor, adj. (care se referă la ceva sau la cineva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu referi
AMINOZAHÁRURI s. n. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale. (după fr. amino-sucres) Vezi definitia »
HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara-kiri. Vezi definitia »
poprí (poprésc, poprít), vb. – 1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri. – Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv. Vezi definitia »
telegărí, telegărésc, vb. IV (înv. și reg.) a ține tot timpul caii la ham; a-i obosi tare. Vezi definitia »
a-i sări (cuiva) capacele expr. 1. a se înfuria. 2. a depune un efort deosebit. 3. a primi o lovitură puternică. Vezi definitia »