Definita cuvantului resteu
restéu (restéie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu resteu
Procedeu folosit in telecomunicatii pentru transmiterea simultana a mai multor mesaje pe acelasi circuit al unei linii electronice sau prin intermediul aceleasi unde electromangetice. Vezi definitia »
teu, teuri s. n. (intl.) 1. lanț care unește cătușele de la picioare cu cele de la mâini. 2. secția de izolare a penitenciarului. Vezi definitia »
POLILÉU s. n. v. polieleu. Vezi definitia »
POMACÉU, -ÉE I. adj. referitor la mere; de culoarea verde a merelor. II. s. f. pl. subfamilie de arbori și arbuști fructiferi din familia rozaceelor: mărul, părul etc. (< fr. pomacé/es/) Vezi definitia »
netetéu s.m. (reg.) om prost, mărginit, nătâng. Vezi definitia »