Definita cuvantului rîcă
rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîcă
múrsă2, múrse, s.f. (înv.) 1. semn mic și negru pus pe obraz, pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. 2. mătase neagră folosită de femei pentru acoperirea obrajilor. 3. scobitură pe dinții calului. Vezi definitia »
-MOTÍVĂ elem. moto1-. Vezi definitia »
PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură. Vezi definitia »
RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. Vezi definitia »
REFLORESCÉNȚĂ s. f. (bot.) a doua înflorire. (< fr. reflorescence) Vezi definitia »