Definita cuvantului rîde
rîde (rîd, rîs), vb. – 1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep. de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pron. își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. Lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir. – Cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreț), formație literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s. f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s. f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîde
IHNEUMONÍDE s.n.pl. (Zool.) Familie de insecte himenoptere, cu abdomenul lung și pedunculat, care își depun ouăle în larvele, pupele sau ouăle altor insecte, distrugându-le; (la sg. ihneumonid insectă din această familie. [Pron. -ne-u-. / < fr. ichneumonides, cf. gr. ichneumon – viespe, eidos – aspect]. Vezi definitia »
ALCIBIADE (c. 450-404 î. Hr.), general și om politic atenian. Discipol al lui Socrate. Renumit prin inteligența, ambiția și nestatornicia sa, a fost pe rînd în slujba patriei sale și a Spartei. Refugiat în Asia Mică, a fost asasinat din ordinul satrapului persan Pharnabaze. Vezi definitia »
PROCÉDE vb. III v. proceda. Vezi definitia »
TURDÍDE s. f. pl. familie de păsări de talie mică: mierlele, sturzii, privighetorile, măcăleandrii etc. (< fr. turdides) Vezi definitia »
AFÍDE s.f.pl. (Biol.) Familie de insecte cuprinzând păduchii de plante; (la sg.) insectă din această familie. [Sg. afidă, cf. fr. aphidés < gr. aphis – păduche]. Vezi definitia »