Definita cuvantului rîncă
rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîncă
AUTOCOLÓANĂ s. f. coloană de automobile. (< auto2 + coloană) Vezi definitia »
RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit]. Vezi definitia »
EPIROGENÉZĂ s. f. proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii. (< fr. épirogenèse) Vezi definitia »
somneálă s.f. (reg.) somnolență, somnărie. Vezi definitia »
Persoană cu un nivel scazut de inteligentă Vezi definitia »