Definita cuvantului rînd
rînd (rấnduri), s. n. – 1. Șir, linie. – 2. Serie, grup. – 3. Ordine, în șir, dată. – 4. Ordine, clasă, categorie. – 5. Plebe, devălmășie. – 6. Regulă, normă, jalon. 7. Menstruație. – 8. Temperament, tip. – 9. Pereche, serie de obiecte care formează un tot. – 10. Linie, șir de cuvinte. – 11. Strat. – De rînd, comun, vulgar. – De-a rîndul, în șir. Pe rînd, în ordine. Sl. rędŭ „ordine” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 313; Byhan 329), cf. bg., alb. red, ngr. ἀράδα „rang”, mag. rend „ordine”. – Der. rîndui, vb. (a ordona; a determina, a stabili; a destina, a numi), din sl. ręditi, cf. orîndui; rîndaș, s. m. (tînăr, argat pentru treburile cele mai umile); rînduitor, s. m. (ordonator, organizator); rîndului, vb. (Maram., a ordona), din mag. rendelni (Candrea); rînduială, s. f. (ordine; așezare, stabiliment; normă; regulă; ritual, ceremonial); neorînduială, s. f. (dezordine).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rînd
SHETLAND s. n. Lână de calitate superioară cu fire foarte lungi ♦ Pulover confecționat din acest fel de lână. ♦ Stofă fină, foarte moale, țesută din fire din această lână pieptănate și cardate. [Pr.: șétland] – Cuv. engl. Vezi definitia »
a se da la fund expr. 1. a se retrage din viața socială. 2. (intl.) a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. 3. (glum.) a fi homosexual. Vezi definitia »
BUND, bunduri, s. n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din germ. Bund. Vezi definitia »
HÍNTERLAND s. n. 1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. ◊ regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate. 2. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos. (< germ. Hinterland) Vezi definitia »
strălucínd, -ă, adj. (înv.) 1. care strălucește, care produce o lumină vie; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. care denotă eleganță deosebită, lux; care trezește admirație; bogat, fastuos, grandios, luxos, splendid, magnific. 3. care se face recunoscut, cunoscut, prin fapte excepționale; celebru, ilustru, mare, renumit, reputat, strălucit. Vezi definitia »