LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien. Vezi definitia »

văleán (rar) s. m., pl. văléni Vezi definitia »

ALGERÍAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Algeria. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Algeria. (< fr. algérien) Vezi definitia »

MONTÁN, -Ă adj. (Liv.) De munte, muntos. [< lat. montanus]. Vezi definitia »

agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (‹ ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn). Vezi definitia »