Definita cuvantului ristic
ristíc (-curi), s. n. – 1. Antimoniu. – 2. Tăciune, vopsea neagră, folosită în trecut ca fard. – Var. înv. răstic, rîstic. Tc. rastyk (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥαστίϰι, sb. rastok. Legătura cu sl. chvrastŭ (Conev 49) este îndoielnică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ristic
MAGMÁTIC, -Ă adj. referitor la magmă și la magmatism. ♦ rocă ~ă = (sau eruptivă) = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei. (< fr. magmatique) Vezi definitia »
FOLCLORÍSTIC, -Ă, folcloristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Folcloric. 2. S. f. Știință care se ocupă cu studiul sistematic al folclorului. – Folclor + suf. -istic. Cf. germ. folkloristisch, Folkloristik. Vezi definitia »
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique. Vezi definitia »
PROTÍDIC, -Ă adj. care conține protide. (< fr. protidique) Vezi definitia »
PLURIPARTÍNIC, -Ă adj. multipartinic; pluripartit. (< pluri- + partinic) Vezi definitia »