ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis) Vezi definitia »

CURELÁR, curelari, s. m. Meșter care face și întreține curele, hamuri și alte articole de piele. – Curea + suf. -ar. Vezi definitia »

NONAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de nouăzeci de ani. [Cf. fr. nonagénaire, lat. nonagenarius]. Vezi definitia »

ȚUICÁR, țuicari, s. m. Fabricant sau negustor de țuică. ♦ (Fam.) Băutor de țuică. – Țuică + suf. -ar. Vezi definitia »

șoár, șoáre, s.n. (reg.) sol fertil de culoare brună. Vezi definitia »