strungăráș, strungăráși, s.m. (pop.) cioban tânăr care mână oile la strungă. Vezi definitia »

HÂRȘ interj. V. hârști. Vezi definitia »

butáș, (-și), s.m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași). Vezi definitia »

BALÁȘ, balașuri s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio. Vezi definitia »

CEAÚȘ, ceauși, s. m. 1. Funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod (1) al curții. 2. Nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici: a) șef al unei cete de slujitori; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vânătorilor domnești; d) aprod (3). 3. (Înv.) Om de serviciu la sinagogă. – Din tc. çavuș. Vezi definitia »