ȚOI², țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. Vezi definitia »

MOMIȚÓI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță; masculul maimuței. – Momiță³ + suf. -oi. Vezi definitia »

pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti. Vezi definitia »

CĂCIULÓI, căciuloaie, s. n. Augmentativ al lui căciulă. – Căciulă + suf. -oi. Vezi definitia »

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – Et. nec. Vezi definitia »