AGREGÁRE s. f. faptul de a se agrega; agregație. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei. (< agrega) Vezi definitia »

ABSOLVÍRE s. f. Acțiunea de a absolvi. Vezi definitia »

stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb. Vezi definitia »

HĂPĂLUÍRE s. f. v. hăpălui. [DAR] Vezi definitia »

RECREÉRE s. f. v. recreare¹. Vezi definitia »