MUȘURÓI¹, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. Vezi definitia »

OLOͳ, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi². Vezi definitia »

Zăvoi s. pr. (glum. – în anii dictaturii ceaușiste) postul de radio Vocea Americii. Vezi definitia »

OBÓI, oboaie, s. n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe. Vezi definitia »

ȚOI¹, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. Vezi definitia »