șuc², șúcuri, s.n. (reg.) izbitură, îmbrâncitură. Vezi definitia »

CAUCIUC (‹ fr.) s. n. 1. Produs industrial elastic și rezistent fabricat din latexul unor plante (arbori, arbuști sau liane), mai ales tropicale, sau obținute pe cale sintetică, utilizat la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. ♦ C. natural = compus macromolecular al izoprenului obținut în special din latexul arborelui de c. prin coagulare și uscare. ♦ C. sintetic = produs macromolecular, cu proprietăți asemănătoare celor ale cauciucului natural, obținut prin polimerizarea butadienei sau a derivaților ei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril acrilic. A fost fabricat la scară industrială în 1931 (procedeul Lebedev). ♦ C. vulcanizat = c. obținut prin tratarea la cald cu sulf a c. brut, care își pierde astfel proprietățile plastice, devenind elastic. A fost obținut prima dată în 1844, de inventatorul american Ch. Goodyear. 2. Anvelopă. Vezi definitia »

ghiurlúc s.m. (reg.) 1. o buruiană. 2. o pășune. Vezi definitia »

CAÚC², cauce, s. n. (Înv. și reg.) Căuș. – Lat. caucus. Vezi definitia »

PUC s.n. Minge specială de cauciuc, rotundă, plată și tare, folosită la jocul de hochei pe gheață. [< engl. puck]. Vezi definitia »