ÎNGHIȚITÚRĂ, înghițituri, s. f. Înghițire. ◊ Expr. (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată. – Înghiți + suf. -tură. Vezi definitia »

CARÁTĂ s. f. v. carat. Vezi definitia »

ESCUÁDĂ s.f. (Ieșit din uz) Fracțiune dintr-o unitate militară comandată de un caporal sau de un brigadier; căprărie. [Pron. -cu-a-. / < fr. escouade]. Vezi definitia »

CRAPODÍNĂ s. f. lagăr (II) axial în care se poate roti pivotul unui arbore. (< fr. crapaudine) Vezi definitia »

NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză¹. Vezi definitia »