Definita cuvantului rojdi
rojdí (-désc, -ít), vb. – A sparge, a juli, a roade, a dezghioca. – Var. rujdi, hrojdi. Origine necunoscută. În Mold. Poate din rîjni, prin intermediul unei var. *rîjdni, neatestate.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rojdi
MÓDUS VIVÉNDI subst. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat. Vezi definitia »
SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni. Vezi definitia »
pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă). Vezi definitia »
DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
URDÍ, urdesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face urdă. – Din urdă. Vezi definitia »