spovedí (-désc, -ít), vb. – 1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv. – Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit). Vezi definitia »

GHÍDI interj. (Fam.; de obicei repetat; exprimă mustrări, amenințări etc.) Ia te uită...! ce mai...! – Din tc. gidi. Vezi definitia »

reíz-efendi s.m. (înv.) mare cancelar al imperiului otoman; ministru de externe. Vezi definitia »

MÍDI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge până la jumătatea gambei. 2. Subst. Fustă, palton etc. midi (1). – Din fr., engl. midi. Vezi definitia »

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi. Vezi definitia »