VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [< fr. véhémence, lat. vehementia]. Vezi definitia »

SILÉPSĂ s. f. 1. construcție sintactică în care acordul se face după sens și nu după regulile gramaticale; sineză. 2. procedeu prin care un cuvânt este luat atât în înțeles propriu, cât și figurat. (< fr. syllepse, lat., gr. syllepsis) Vezi definitia »

HALUCINÓZĂ s. f. stare patologică caracterizată prin halucinații a căror semnificație este recunoscută de bolnav. (< fr. hallucinose) Vezi definitia »

CENTROSFÉRĂ s. f. 1. partea centrală a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate și gazificate; barisferă, metalosferă. 2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. (< fr. centrosphère) Vezi definitia »

ÚRNĂ s.f. 1. Vas în care se păstrează cenușa morților incinerați. 2. Cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc. [< lat. urna, cf. fr. urne]. Vezi definitia »