Definita cuvantului rufet
rufét (ruféturi), s. n. – Breaslă, corporație. Tc. (arab.) rufet (Șeineanu, II, 302), cf. ngr. ρουφέτι, bg., sb. rufet.Der. rufetaș, s. m. (breslaș; lucrător într-o mină de sare).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rufet
FILÉT s.n. 1. Șanț realizat pe suprafața unei piese cilindrice sau conice care servește la înșurubarea acesteia într-altă piesă; ghivent. 2. Formație anatomică foarte subțire în formă de fir. [Pl. -turi, -te. / < fr. filet]. Vezi definitia »
INDIGÉT, -Ă adj. (la romani) epitet atribuit zeilor indigeni. (< fr. indigète, lat. indiges, -etis) Vezi definitia »
AVAÉT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”. Vezi definitia »
ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète) Vezi definitia »
SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z