Definita cuvantului rugină
rugínă (rugíni), s. f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencus › junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate. Der. ruginare, s. f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a crește mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s. f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roșiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) și țig. ruğinav „a deteriora”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rugină
MONOGRÁMĂ s.f. Semn scris, gravat etc. format prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. [Var. monogram s.n. / < fr. monogramme, cf. lat., gr. monogramma < gr. monos – unic, gramma – literă]. Vezi definitia »
NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Ne- + siguranță. Vezi definitia »
zi de vizită expr. (înv.) zi în care prostituatele se prezentau la controlul medical obligatoriu. Vezi definitia »
HÂRJOÁNĂ, hârjoane, s. f. Încăierare în joacă; hârjoneală. – Din hârjoni (derivat regresiv). Vezi definitia »
cóțcă s. f., pl. coțce (coțci) Vezi definitia »