Definita cuvantului rugină
rugínă (rugíni), s. f. – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Lat. rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; cf. REW 7348), cf. prov. royilh, fr. rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un lat. aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, cf. iuvencus › junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la vb. rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate. Der. ruginare, s. f. (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, vb. (a oxida; refl., a crește mălura, a se tăciuna; refl., a decădea); ruginătură, s. f. (lucru ruginit); ruginiu, adj. (roșiatic); ruginos, adj. (oxidat; învechit). Din rom. provine bg. rudžina (Capidan, Raporturile, 234) și țig. ruğinav „a deteriora”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rugină
CLÍSMĂ s.f. Spălătură intestinală făcută prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu ajutorul unor aparate speciale; clistir. [< germ. Klysma, cf. gr. klysma]. Vezi definitia »
SEXTÍNĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de șase versuri. – Din fr. sextine. Vezi definitia »
píotă, píote, s.f. (înv.) corabie ușoară, lungă și îngustă, cu rame sau cu pânze. Vezi definitia »
AUTOFRIGORÍFICĂ, autofrigorifice, s. f. Automobil care are caroseria sau semiremorca special amenajată, prevăzută cu izolație termică a pereților și cu un agregat frigorific, fiind folosit pentru transportul mărfurilor perisabile, pe distanțe lungi. (din pref. auto- + frigorific(ă)) Vezi definitia »
GIÁCĂ s. f. jachetă. (< it. giacca) Vezi definitia »