Definita cuvantului ruină
ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
PTOMAÍNĂ s. f. alcaloid toxic azotat rezultat din descompunerea proteinelor animale. (< fr. ptomaïne) Vezi definitia »
SÍSTOLĂ s. f. 1. contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac, însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole) Vezi definitia »
ENDOPLÁSTĂ s.f. Masă protoplasmatică care formează nucleul celulei infuzorilor. [< fr. endoplaste]. Vezi definitia »
GÁLĂ2, gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante; cecidie. – Din fr. galle, lat. galla. Vezi definitia »
NECHIBZUÍNȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire; p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Ne- + chibzuință. Vezi definitia »