Definita cuvantului rumega
rumegá (rúmeg, rumegát), vb. – (Despre animale) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. – Var. Bucov. rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). Lat. rŭmĭgāre (Pușcariu 1483; REW 7440), cf. it. rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, v. fr. rungier, sp., cat. rumiar, port. romiar. – Der. rumegător, adj. (care rumegă); rumegătură (var. rugumătură), s. f. (pilitură de ferăstrău); rumeguș, s. n. (Munt., particule de lemn care cad la tăiere). Din rom. provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rumega
ANTOLOGÁ vb. I tr. (liv., rar) A întocmi o antologie. [Et. incertă]. Vezi definitia »
nebăgá vb. I (înv.; în expr.) a nebăga în seamă (pe cineva sau ceva) = a nu da atenția, a nu lua în considerație, a nu băga în seamă, a desconsidera. Vezi definitia »
LEVIGÁ vb. tr. a antrena, sub formă de suspensie, într-un lichid, un material pulverulent. (< fr. léviger) Vezi definitia »
AGÁ s. f. v. agă. Vezi definitia »
BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă. Vezi definitia »