ACREDITÁNT, -Ă adj., s. n. (stat) care acreditează (un diplomat). (< acredita + -ant) Vezi definitia »

COMUNICÁNT², -Ă, comunicanți, -te, s. m. și f. Persoană care comunică ceva; spec. persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică. – V. comunica. Vezi definitia »

EVANESCÉNT, -Ă adj. care se pierde, dispare treptat. (< fr. évanescent) Vezi definitia »

PETÉNT, petenți, s. m. (Livr.) Petiționar. – Din germ. Petent. Vezi definitia »

SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Vezi definitia »