EPÉNGLU s.n. Evoluție aeriană elementară a unui avion, executată în plan vertical. [< fr. épingle]. Vezi definitia »

fúglu (-li), s. m. – Captiv, prizonier. Mag. fogoly (DAR). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle. Vezi definitia »

SÓCLU s. n. 1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc. ◊ soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 3. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. (< fr. socle) Vezi definitia »

BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle]. Vezi definitia »