ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah. Vezi definitia »

hucní, pers. 3 sg. hucnéște, vb. IV (reg.) a vărsa, a borî. Vezi definitia »

URINI- elem. uro¹-. Vezi definitia »

răbufní (răbufnésc, răbufnít), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegi › răbegi. Apropierea de răsbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viață proprie și se folosește numai ca repetiție și intensificare a lui bufni. – Der. răbufneală, s. f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s. n. (bubuit). Vezi definitia »

cintiéni s. f. pl. – (Înv.) Pantaloni pe care îi purtau odinioară femeile orientale. Origine necunoscută. Sec. XVIII. Vezi definitia »