Definita cuvantului runc
runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu runc
FRANC4, -Ă adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc) Vezi definitia »
SCUNC s.m. v. sconcs. Vezi definitia »
verbúnc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal). Vezi definitia »
plátbanc, plátbancuri, s.n. (reg.) gealău (v.) cu care se fac canturi și tăblii la uși. Vezi definitia »
ZINC s.n. Metal alb-albăstrui care se întrebuințează sub formă de tablă în aliaje, pentru protecția superficială a oțelurilor etc. [< fr. zinc, cf. germ. Zink]. Vezi definitia »