OCULTÍSM s. n. Ansamblul științelor și al practicilor oculte; p. ext. concepțiile care stau la baza științelor oculte. – Din fr. occultisme. Vezi definitia »

PROVINCIALÍSM s. n. 1. regionalism (2). 2. fel de a se purta și de a gândi propriu unei anumite provincii. 3. atitudine, comportare de provincial. (< fr. provincialisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »

DECEPȚIONÍSM s. n. fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. (< decepție + -/on/ism) Vezi definitia »

ȘIÍSM s. n. principalul curent musulman, religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. (< fr. chiisme) Vezi definitia »